MORALA LUPULUI SĂTUL DE TOATE

Servesc copilăria îi execut toate

ordinile şi capriciile întocmai de

dimineaţa până iarăşi dimineaţa

şi când dorm şi când iubesc

şi mai ales când visez

voinţa mea pre limba copilăriei

şi când tac tot pe ea o ascult

bătrâne

spre posteritate fuga marş

n-ai înţeles culcat

iluzii pierdute la joasă înălţime

drepţi

se intonează imnul trei iezi cucuieţi

şi-acum urlă

ajunge

marş la loc

Costel Zăgan, Poezii de trezit copilăria

Posted 31st July by Costel Zăgan

 

Iulie - luna monostihurilor pe Citatepedia

Crez

Sunt român dar mă tratez

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (23 iulie 2013)

GRIGORE HAGIU

 

GRIGORE HAGIU

 DE-AM PUTEA RESPINGE NELINIȘTEA OARBĂ

liberă cândva

greutatea noastră

prin văi detuna înflorind

ne-am iubit înainte de-a fi

pe tainițele-n care se păstrează

semințele de mac netreierate

nevom iubi și după fraza scurtă ce am fost

în miezul gravitației încoronați

cu înstelarea carului cel mare

semn din adâncuri

de și mai departe

vom lăsa să se clatine

murmurătoare

mările toate

de-am putea respinge

neliniștea oarbă

apăsarea ei idolatră

muguri cleioși ne înghit răsuflarea grăbită

greoi cad ăn iarbă fluturii cei mai suavi

după ce au dormit cu noi laolaltă

pe vena albastră din tâmplele noastre unite

înmuiate parcă în aer lichid

frunzele trec prin noi și se sparg înghețate

și când ne luăm în brațe

trupurile noastre

unul în altul adulmecă

șuierător

imponderabila greutate

somnul uitat afară

se destramă de cântecul privighetorii

în celălalt an auzită

numai pietrele între ele nu se tulbură

păstrând pentru ecranele stelare

priveliștea materiei în sine prăbușită 

numai morții pot sta neclintiți o noapte întreagă

înflorirea înceată a teiului sacru s-o vadă

altădată te-am înviat cu sânge de lebădă albă

mâna ce mi-ai ținut-o însă

pe piept astănoapte

se făcuse de plumb

și poate n-am să mai pot niciodată

cu ninsoarea-mpreună să te aștept

GRIGORE HAGIU, DESCÂNTECE DE GRAVITAȚIE, 1977

CATALOGUL CLASEI POEȚILOR

 

CATALOGUL CLASEI POEȚILOR

 Cine mă apără de lege

cine mă apără de cine

doar prostul se-nțelege

numai răul cel mai bine

Cine mă apără de cine

cine mă apără de țară

hai la mine măi vecine

că străinii ne-nconjoară

Cine ne apără de țară

doar prostia se-nțelege

numai viața ne omoară

cine ne apără de lege

Cine ne apără de cine

nu te naști nu ai pricine

Costel Zăgan, CEZEISME II

POETUL X

 Căzut

în

fața

raiului

într-o

bătălie

pe

zăpadă

cu

îngerii

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

***Axiomele lui Don Quijote*** - Costel Zăgan: SOLUȚIA ARTISTULUI SOLUȚIA ARTEI

***Axiomele lui Don Quijote*** - Costel Zăgan: SOLUȚIA ARTISTULUI SOLUȚIA ARTEI:  A m trecut prin colectivă cui să-i pese nimănui n-aș cădea în recidivă nici de mama dracului Costel Zăgan 

CRIMINAL ÎN VERSURI

 Arta și religia

neeuclidian

mă înnebunesc

Costel Zăgan, LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020