MARIA ANEGROAIE (1955-1993)

 SINGURĂTATE DE ÎNGER

Ani și ani petrecuți

într-o singurătate de înger

într-o cameră unde obscuritatea nu s-a pierdut

într-un cearcăn de tristețe

ca într-o pupilă obosită

și acest poem l-am găsit singur

alături statornic

în așteptarea răsăritului

a zgomotului pașilor pe trotuar

a pașilor prezenți

venind și pierzându-se

pe străzile inundate de rouă a lumii

pierzându-se nicăieri presimțit...

Adânca minune ce-mi colorează ferestrele

într-o existență pe o linie obscură

pe un clar de lună șifonat - recunosc.

AUREL DUMITRAȘCU (1955-1990)

ARS DOLORIS

Eu

nu vreau

să trăiesc

eu vreau

să citesc.

DAN DAVID (1952-1990)

 APROPIEREA DE RICHARD WAGNER

Lumânări mirate foșnesc în floarea de mărăcine.

E noapte multă-n ochii tăi, Umberto!

Felinare sparte, tulbure mirare, duh al

plângerii pe falezele de marmură!

Gestică acoperită de brumă și lăstari de oțel

amărui!

Urci muntele cu capul plecat -

o să-i fie rușine pământului că te-a descoperit

atât de târziu:

o bufniță verde te urmărește încă, ești singur

și

ploaia a înțeles că ești singur

și păgân neiertător și rece.

HORAȚIU IOAN LAȘCU (1964-1997)

***

faceți ce vreți eu sunt

senina tăcere a apei nimeni

nimeni nu-mi poate lua nimic

nici tinerețea nici moartea

între talaz și stele fixe

aici sunt negociez cu

întunericul și întind

capcane iluziei vă privesc

nimic nu-mi puteți lua

moartea mai ales superbă în rest

faceți ce vreți

n-am fost pe de-a-ntregul

al meu n-am fost

niciodată al vostru